Doar un moment din eternitatea dusa privind la tine, daca privirea mi-as dezlega-o de a ta, intreaga lume si intregul univers ar fi pentru mine reinventate, si nascute sa fie albastre. Caci o viata-ntreaga m-am inchis in ochii tai, iar acum, pentru o clipa, te zaresc in frunze, in stele, in copaci si in pamant, si oriunde m-as uita doar pe tine te-as zari.
Iar apoi, cand mi s-a terminat ragazul sa privesc lumea, a mia oara iti strivesc imaginea punand pleoapa peste pleoapa, reconstruindu-ti chipul angelic pe care il cunosc ca nimeni altcineva, imi mai duc inca partea din viata ce-mi e destinata sa te privesc.
Si nu ma plictisesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu