Ca doua sangerate inimi.
Pierdeam uneori timpul,
Parca ar fi trecut vantul.
Era ceva sigur trecator,
Dar il simtea un visator.
Constientizam ca sufletul,
Parasise nestiind trupul.
Ramasese la fel gandirea,
Desi schimbasem privirea.
Stiam ca nicio dorinta,
Nu prinsese fiinta.
Eram eu de alta data, suferinda in bataia vantului, lacrimand, transformand lacrimile mele in picaturi de ploaie... Si asta doar din cauza timpului.
Nu era inca vremea in care sa gandesc asa. Doar imi imaginam...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu