duminică, 13 februarie 2011

Pictură 1

„Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin”- toate-s trandafiri albaștrii pentru mine,
Doar sufetu-mi nu e trecător;
Închis în ramă aurie cu aripi de dor
Ascunsă-n spate...
În spate de tot.


Poate că cireașa din care mușc acum
E doar o fata morgana
Și-mi voi da seama târziu,
Când Edenu-i deja construit
În lumea mea din chibrite;
Că-mi vine peste paradis
Un vânt cam straniu si cam tainic
Pornit parcă de nicăieri,
Să-mi dărâme chibriturile rămase
De când eram si eu copil...
În palmă când păstram o frunză...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu