vineri, 15 aprilie 2011

Lumea nebună

Am privit pe geam.

Era o lume atât de mare,

cuibărită în ochii mei mici.

Se ascundea de mine parcă.

Iar eu, nebună de lumea asta,

și mai nebună,

priveam niște zori

ce n-aveau să vină

nicicând.

Mi-era dor de lumea mea utopică

din chibrituri.

Însă așteptam disperată zorii mei aiuriți,

care-ntreabă insipid:

„ Ne cunoaștem?”,

crezând c-o să le răspund.

Și le-aș răspunde,

dacă n-ar fi lumea asta... Nebună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu