Eu am aripi
și tu- tu ești cerul meu,
încărcat
de norii propriului tău vis.
Mai dă-mi un motiv
să stau cu tine:
Căci, uite, încep să cad și
putere nu mai am,
când pe pămant știu
că plouă.
Dar acolo jos cu ei
o să-mi fie dor de mine.
Atunci
tu vei lega cu lacrimile tale
omul de nor?
Iartă-mă dacă nu te-nțeleg!
Dar mă simt
atât de umană și mi-e teamă
că vrei altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu